Toamna fotografică – versiunea 2016

toamna_fotografica-freestate_photographic

Toamna fotografică, made în România, versiunea 2016

Vine toamna bine-mi pare, în grădină am.. Am de toate. De toate felurile și de toate culorile și genurile. La ce mă refer? Ei bine, la fotografi și la modul lor de prezentare. De sus în jos și din stânga spre dreapta. Pe pereți albi, în săli frumoase, unde suntem serviți cu șampanie. Unde primim și oferim felicitări. Gratis!

Dacă până acum câțiva ani aveam doar privilegiul mărețelor saloane de fotografie marca FIAP, PSA, AAF, ICS, IUP, RPS, RDS, DM, USD, CMYK, YMCA și alte inițiale, că oricum nu înțeleg mai nimic din ele, acum avem și festivaluri de fotografie. Toate sunt cele mai mari și toate sunt cele mai tari și toate sunt primele care fac asta și deschizătoare de drumuri și conserve. Toate artistice, europene, săptămânale, lunare, anuale, bianuale, bienale, bianale și toate cu sindromul bisericuțelor. Cum, nu ați auzit de sindromul bisericuțelor? Sigur ați auzit! Este acel mod de a organiza evenimente doar cu prieteni, doar pentru prieteni, dar le ceri bani celor pe care nu-i cunoști și după le spui că ei nu fac bine și că n-au habar. Și toate astea ca să le explici că doar TU știi să faci, că doar TU ești bun. Restul nu știu nimic, dar au bani buni, îi primim cu drag.

Se apropie toamna fotografiei. Festivitățile vor avea loc în grădinile publice, nepublice, în case și pe terase, dar mai ales pe garduri. Fastul va fi desigur impresionant, după cum impresionantă este și va rămâne mizeria fotografului român.

Lumea își va etala aparatele, premiile și pantofii de lac. Cuvântări de seamă se vor face auzite, cuvântări în care ascultătorii vor deosebi, sau nu, lingușeala de milogeală, complimentul cu dedesubt de lauda falsă. Nu vor lipsi nici titlurile extravagante din presă: cel mai, cele mai, cei mai, ce să mai!? Vom vedea deci în această toamna a fotografiei lucruri demne de luat în seamă.

Știm cine va fi lăudat.

Știm și de către cine.

Anul acesta suntem surprinși la fel ca de fiecare dată. Aceiași măiaștrii artiști, cu aceleași măiastre lucrări. Aceleași prietenii.

Se statornicește în presa fotografică năravul reclamei cu semnătură. Vine o generație întreagă, și nu e deloc mică, de organizatori care înlesnesc mercenarismul și nepotismul, îl răsplătesc și îl ridică în rang. Publicațiile, magazinele, revistele on-line – apărute și ele droaie, și tot ce începe sau se termină cu fotografie, diafragmă sau artă le ține isonul. Toată lumea linge, pupă și freacă bine anumite părți corporale.

O toamnă a fotografiei? Intenția pare să fi fost, la începuturile ei, bună. Se urmărește prin organizarea acestor evenimente o mai mare răspândire a fotografiei, o salvare a prestigiului fotografilor și o îmbunătățire a sorții lor. Asta, în teorie. În practică, toamna fotografiei este un prilej de mascaradă. Sălile de expoziții vor fi luate cu asalt de tineri care zgâiesc ochii la rame și semnături, la aparate și haine șic! Iar dacă cineva oferă și semnături, își zgâiesc ochii și la respectiva persoană.

E drept, se și vând câteva lucrări de pe pereți, uneori chiar în timpul expoziției, clientul nu poate aștepta, este nerăbdător, iar artisul nu poate aștepta nici el.

Dar nu asta este problema, problema este ce se vinde după sau dacă se vinde ceva. Cresc rândurile pasionaților de fotografie? Da, cresc. La fel cum crește și numărul posesorilor de aparate de fotografiat. Magazinele prosperă. Dar numărul celor care înțeleg fotografia crește? Numărul revistelor de calitate scade. Apar cele on-line care urmează aceași linie. Aceași artiști prezentați și aceași redactori – prieteni ai artiștilor.

Deci la ce bun atât zgomot? Toamna fotografiei este o glumă. O glumă frumoasă și colorată dacă vreți. Una vizuală. Una cu tricolor, cu discursuri și laude. Exact la fel cum este toamna în sine. Dar stai, am zis culoarea? Blasfemie, nu ai voie să folosești culori în fotografie!

Este momentul ca asemenea glume să înceteze. Problema fotografiei trebuie studiată cu atenție și băgare de seamă, cu competență și cu multă, multă chibzuință.

Poate ar fi bine ca fotografii români să se adune într-o ședință și cu mult bun-simț să discute despre cum poate această pasiune să-și găsească făgașul cel bun. Poate de prea mult timp se lucrează pe prietenii, în cerculețe restrânse și fără un plan general, fără un comun acord care să aducă schimbări reale în ceea ce prezentăm publicului.

Dar…

Se apropie toamna fotografiei.

Confrați fotografi, muiați-vă bateriile în energie electrică, veți avea ce fotografia!

Se apropie toamna fotografiei.

Mi-ar plăcea mult să nu mai auzim laude, să auzim păreri drepte. Să vedem colaborări, să vedem progres. Atât.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInShare on TumblrPin on PinterestPrint this pageEmail this to someone


Leave a Reply